Ich clown (în traducere liberă: Menschen sind)>> ghizuroi

publicat pe ghizuroi

“Am fost aseră la MNAC, unde am văzut piesa de teatru Ich clown. Mai mult decât că mi-a plăcut pot să spun că m-a fascinat (mă refer la poveste) şi întristat – asta pentru că e Ich Clown e povestea multora din generaţia mea: tânăr [artist], caut viaţă. Pe larg acum: tânăr, caut să reuşesc în viaţă fără să renunţ la principiile mele.

Sufocat de cerinţa intrinsecă a sistemului cultural din România în căutarea unui schimb de generaţii (cerinţa e să intri în graţiile scârboase ale rectorului, decanului sau profesorului de an, directorului de teatru ş.a.m.d.), îngreţoşat de cerinţe social-culturale şi mai stupide (trebuie să demonstrezi că ai dreptul să vorbeşti pentru a arăta astfel că eşti suficient de inteligent interesant ca să fii luat în seamă), presat [de chirie, obiecte, oameni, părinţi, Bucureşti] să-şi găsească un rost în viaţă (recte, să se facă om serios, cum ar fi să-şi deschidă o afacere – chiar o agenţie imobiliară), un tânăr absolvent de teatru (Adi – Sorin Poamă) se hotărăşte să plece hai-hui prin Europa şi să devină, pentru o vară, obiect al distracţiei stradale prin capitalele europene – un clown care împarte trecătorilor baloane în formă de animale (da, chiar asta face un absolvent de teatru în România, atunci când nu joacă spectacole în care e vorba tocmai despre acest lucru).

Am spus că tânărul absolvent e din Vaslui? Că are o mamă pisăloagă (faţă de care comite eroarea aproape fatală de a-i spune că-şi bagă pula în frigider şi-n maşina de spălat şi că el pleacă oricum)? Că în periplul european e însoţit de un prieten – tot din Vaslui, care nu are nici în clin – nici în mânecă cu actoria, sau mai rău, cu clown-eria? Ei bine, spectacolul era la început (trecuse abia un sfert de oră) când am aflat şi eu toate acestea. Au urmat două ore umplute cu secvenţe tragi-comice, penibilo-satirice, frustranto-motivaţionale, asta pe măsură ce în scenă apăreau noi şi noi personaje.

Al doilea personaj ca expunere e William  – partener de hoinăreală şi strâns bani al lui Adi – convocat în avans pentru ce avea să urmeze în baza unei îndelungate prietenii. Numai că William (Andrei Şerban) se dovedeşte a fi un pic cam limitat în gândire, iar pe parcursul unor scene în care nu-ţi dai seama dacă să te enervezi pe prostia lui ori să râzi de adevăratul clown, Andrei Şerban îl joacă pe acest moldovean sadea la confluenţa dintre provincialul prin excelenţă, pateticul simpatic, penibilul sublim, jenantul grotesc şi acea doză ciudată de inteligenţă exotică de care unii se dovedesc a fi capabili când nimeni nu se aşteaptă.

Celelalte personaje sunt mai degrabă ajutătoare, contribuint la sentimentul general de frustrare a neputenţei întâmplării fericite. Ca de exemplu David Dragoş (Alexandru Potocean), care se tot chinuie să ajungă să-l întâlnească pe Adi peste hotare, pentru asta trebuind să treacă şi el nişte obstacole semeţe (părinţii – mai ales mama, faţă de care comite şi el o greşeală impardonabilă şi degrabă născătoare de discuţii interminabile – se scapă şi îi spune la telefon că îl doare capul; prietena aproape posesivă; hazardul de a fi cunoscut un student ce tocmai a fost prins având asupra lui o cantitate destul de mare de haşiş). Aşa se face că, deşi sentimentul general iniţial e unul optimist, totul se transformă pe nesimţite într-o enervantă deznădejde. Şi n-ar fi cu deloc rău dacă totul ar veni dintr-un imaginar îndepărat nouă, doar că scenariul e unul cât se poate de bine de adaptat din realitate (toate personajele există de fapt în carne şi oase – Adi e chiar Sorin Poamă, William e un tip din Vaslui pe care-l cunosc, până şi aşa-zisul traficant de droguri e un student arestat la Braşov anul trecut, drept ţap ispăşitor pentru căcatul altora), iar sentimentele care îi încearcă pe actorii care au jucat, ca şi pe personajele lor, se lipeşte ca marca de plic atâtora dintre noi.

Şi pentru că viaţa are continuitate, Sorin Poamă va pleca din nou în vara aceasta prin Europa (chiar poimâine), pentru a îmbrăca iar costumul de clown. La întoarcere (undeva prin octombrie), trupa care a jucat la MNAC se va reuni pentru câteva reprezentaţii la Vaslui şi (probabil) Huşi.”

Advertisements

0 Responses to “Ich clown (în traducere liberă: Menschen sind)>> ghizuroi”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




follow me

campanie promovare

veiozaarte

parteneri media

hypestreet gingergroup regizorcautpiesa yazee artwe tilllate modernism

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 22 other followers

blog stats

  • 9,129 hits

%d bloggers like this: